vineri, 30 octombrie 2009

Google stie!!!!!

Sectiunea "Traducere" de la Google ne da un indiciu clar asupra starii natiunii. Traducand din finlandeza (finnish) in romana (romanian) expresia "hallitus pula", obtinem rezultatul "lipsa de guvern".
Adica, atunci cand guvern ciuciu, romanii hallitus...Multumim, google, ca ne-ai luminat!!!

P.S.: In alta ordine de idei, Ramonei Gabor i s-au vazut tatele in direct, la "Pierduti in Panamea", de pe Kakanal D. O fi de la atata lipsa de guvern?

vineri, 23 octombrie 2009

Undeva prin Balcani: Grecia

Am intrat în Grecia când soarele era pe ducă. De la graniţă am luat-o spre Ioannina, oraş în care ne-am cam invârtit în căutarea unui indicator dar în cele din urmă am găsit calea către autostrada Egnatia Odos. Păcat că soarele apusese pentru că respectiva autostradă trecea prin munţi pe care aş fi vrut să-i văd. Ajunşi în Kozani pe la 11 am decis că suntem prea obosiţi să mergem mai departe şi am dormit acolo. A doua zi am plecat spre Salonic cu gândul ca până seara să fim în Stara Zagora.
Drumul spre Salonic

Din Salonic n-am văzut decât şoseaua de centură, l-am ocolit si ne-am continuat drumul spre est. Am oprit în Kavala unde ne-am scăldat şi am beut o bere după care ne-am continuat drumul.



Iar de aici şi până în Stara Zagora am avut drum continuu cu o mică pauză de masă în Goţe Delcev.
Am ajuns la destinaţie pe la 11 iar la 11 jumate eram deja în Drums cu un pahar de Zagorska în faţă.

marți, 13 octombrie 2009

Undeva prin Balcani: Albania

...şi ajungem noi la graniţa cu Albania cu gândul să trecem spre Pogradec, în sudul lacului Ohrid. Numai ca vameşii albanezi nu aveau aceleaşi intenţii. Dar mai întâi, vreau să vă imaginaţi 2-3 barăci, o masă şi o umbrelă împotriva soarelui. Aşa se prezenta vama albaneza. Şi mai era şi personalul vămii, cu o mare afinitate pentru valută, în special ieuro. Un angajat mai zelos el aşa de felul lui ne-a atras atenţia că vameşii de la cele 5 vămi prin care trecusem până atunci nu au fost prea atenţi cu actele maşinii şi că lipseşte o ştampilă. El era împuternicit de statul albanez să treacă cu vederea acest detaliu contra unei sume modice, sumă pentru care elibera şi chitanţă. Toate acestea ne-au fost explicate întru-un amestec de albaneză, macedoneană, bulgară şi limbajul semnelor, mai ales acel semn prietenesc prin care interlocutorul îşi freacă repetitiv degetul mare de buricele celorlalte degete. Având posibilitatea de a alege între a ne întoarce 60 de kilometri prin plină aglomeraţie estivală înapoi la Ohrid şi de acolo să mergem spre Struga şi mai departe spre alt punct de trecere al frontierei în Albania sau de a plăti o mică atenţie unui vameş, am ales prima variantă. Cam după vreo două ore jumate şi juma' de pachet de ţigări am trecut în cele din urmă în Albania pe la Qafe Thana.
Ce am văzut în partea aceea a Albaniei depăşeşte orice imagine a unui scenariu post-apocaliptic. Sincer mi-a fost frică să nu mă aleg cu o bucată de plumb în cap. Nu cred că era vreun versant care să nu fie ocupat de un buncăr. Abia după ce am ieşit din zona muntoasă am avut curaj să ne oprim să bem o cafea şi să măncăm. Marea greşeală am făcut-o când am plătit consumaţia cu o bancnotă de 20 de euro. Am devenit instant celebrităţi în sat. Constatând că nu-i de şagă, ne-am cărat cât mai repede şi până la Vlore, pe litoral, n-am mai oprit maşina.
Dar până la Vlore am mers pe autostradă (da, până şi Albania are autostradă!), pe care am văzut de toate, de la copii jucându-se, tractoare, căruţe, găini, biciclişti şi o turmă întreagă de oi (!) care ocupau tot carosabilul. Ne-am rătăcit umpic prin Fier iar de la Fier până la Vlore am simţit fiecare centimetru pătrat de drum. Cu toate că maşina era foarte bună.
Ajuns în Vlore, primul lucru care mi-a venit în minte a fost India. Maldăre de gunoi lângă hoteluri de 4 stele, şantiere, haos pe străzi, kanci semne de circulaţi, kanci reguli de circulaţie, prioritate aveau doar cei cu maşini noi. Şi în special Mercedes. Acolo, cred că 80% din maşini sunt Mercedes.
În seara aia am mâncat mere de mare, pere de mare şi alte fructe de mare şi a doua zi am fost pe cea mai jegoasă plajă pe care am pus eu piciorul: plaja de lângă portul Vlore.

Despre plaja asta-i vorba (1)

(2)
Pe la amiază am plecat în lungul coastei albaneze spre Sarande cu intenţia de a trece în Grecia. Drumul e recent asfaltat şi foarte frumos dacă nu ţii cont de 120 de km numai serpentine.











Nuanţă de albastru pe care nu o mai văzusem până atunci
După ce am ieşit din Himare am dat de o plajă bestială fix lânga marginea drumului, plajă acoperită cu pietre, nu cu nisip. Şi am făcut o binemeritată baie. Apoi am băut o cafea la terasa Red Indian şi ne-am cărat.



Tocmai când credeam că am terminat cu serpentinele, hop am dat de drumul care mergea de la Sarande spre Ghiorgnzzati. Acel drum mi-a scurtat viaţa cu 5 ani din cauza unui băştinaş care-şi plimba jipanul pe mijlocul străzii în plină serpentină. Atunci am văzut peretele de stâncă din dreapta mea cu opţiunea macro.
Drumul către vama Kakavije s-a desfăşurat fără alte incidente şi în scurt timp aveam Grecia în faţă iar Shqiperia rămânea în spate.
Dar despre Grecia, în episodul următor.

joi, 8 octombrie 2009

Undeva prin Balcani: Macedonia

La vama bulgărească am participat la un sondaj despre cum ni s-a părut în Bulgaria, ce am vizitat, chestii din astea. După aia am trecut în Macedonia iar prima mea impresie nu a fost chiar bună. Noi am intrat prin partea de nord-est şi nu cred că e o regiune prea dezvoltată. E ca şi cum ai intra în România prin judeţul Botoşani. Din punct de vedere geografic vorbind...
Peisajul e tipic mediteranean/submediteranean cu versanţi golaşi si vegetaţie sărăcăcioasă.
Peisaj macedonean

De la vamă am luat-o spre Kumanovo iar de acolo spre capitala Skopje.
Casa memorială a maicii Tereza

Gara veche, transformată acum în muzeu de istorie

Podul de Piatră, construit în 1469 (şi încă se ţine)

Piaţa Macedonia văzută de pe acelaşi pod (care încă se ţine)

Râul Vardar
Biodiversitatea râului Vardar este slab reprezentată, cauciucurile lipsind cu desăvârşire, PET-urile sunt destul de timide, nu s-au arătat, iar petele de motorină au fost exterminate.

Tătăraşi O regiune boemă a Skopjei

Crucea mileniului, văzută din fortăreaţa Kale
Se pare că nu numai la români e la modă să-ţi tragi cruce din neoane pe vârful dealului.

Fortăreaţa Kale

Skopje este un oraş care mi-a plăcut mult, în care am vizitat Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, fortăreaţa Kale - care era un adevărat muşuroi de arheologi, un oraş cu multe vestigii si monumente arhitectonice, în care ai ce să vezi. Noi am nimerit cred că în cea mai călduroasă zi din an şi probabil ăsta e unul din motivele pentru care berea Skopsko mi s-a părut absolut delicioasă. O altă metodă de a te răcori era să te bagi sub aspersoare in parc, lucru pe care l-am făcut şi noi.
Apoi Branco ne-a dus la un restaurant, unul mai pentru localnici, nu prea era pentru turişti şi acolo am mâncat 5 inşi de 20 de euro până simţeam că pocnesc (lucru greu de realizat pentru mine, cunoscuţii pot să confirme). Am avut la felul I ficăţei cu pătrunjel iar la felul II am avut de mâncat un munte de carne. Totul a fost stins cu rachiu şi vin. Mmm...
A doua zi am plecat spre Tetovo, cu destinaţia Ohrid.
Din nou la drum
În drum spre Ohrid am făcut un popas în Parcul Naţional Mavrovo, mai exact am făcut ocolul lacului Mavrovo.

Biserica scufundată din lacul Mavrovo

Aceiaşi biserică scufundată

Seara am ajuns la Ohrid, ne-am cazat, am parcat, ne-am spălat, am mers până în Peştani (parcă) unde am mâncat cea mai mare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Un fel de carne tocată prăjită cu brânză în unt. Şi stins cu vin. Apoi de dimineaţă am plecat sa vizităm Ohridul. Las imaginile să vorbească de la sine.
Lacul şi oraşul Ohrid, patrimoniu UNESCO (sus pe deal - fortăreaţa lui Samuil)

Casa familiei Robevi, poză asemănătoare şi pe wikipedia

Teatrul grec

Lacul Ohrid văzut din fortăreaţa lui Samuil

Biserica Sf. Pantelimon văzută din aceiaşi fortăreaţă

Biserica Sf. Pantelimon




Macedonia este ţara care mi-a lăsat cea mai plăcută impresie şi cred că în puţin timp o să depăşească România din toate punctele de vedere.
După o scurtă baie la picioare la Trpejce (ultimele două poze) am plecat spre graniţa cu Halbania.

Dar despre aventurile de la graniţa halbaneză, şi cum am ocolit noi tot lacul Ohrid, în episodul următor.

luni, 5 octombrie 2009

Undeva prin Balcani

Astă-vară am fost pe la nişte prieteni în Bulgaria, mai exact în Stara Zagora iar de acolo am luat-o înspre Macedonia, Albania, Grecia şi înapoi în Bulgaria. Pomenesc abia acum despre această excursie pentru că abia acum am făcut rost de poze.
Am dormit o noapte în Bucureşti, iar a doua zi am luat trenul până în Giurgiu Nord, unde m-am întâlnit cu ăştia, ne-am urcat în maşină şi am plecat spre vamă. Suta aia de metri de la vamă până la intrarea pe pod nu se poate numi drum în nici o ţară civilizată.

Bulgaria

De la Ruse am plecat spre Veliko Târnovo, un oraş care m-a impresionat prin clădirile construite pe marginea stâncilor si prin aspectul medieval. Centrul vechi al oraşului seamănă foarte mult cu Luxembourg. De la Veliko Târnovo am plecat spre Kazanlâk şi apoi Stara Zagora cu o mică oprire la mănăstirea Dryanovo.

Veliko Târnovo (1)

(2)

(3)

Mănăstirea Dryanovo (1)

(2)

Monumentul de la trecătoarea Şipka

Pe drum...

Am ajuns în Stara Zagora, am încercat diverse sortimente de bere bulgărească şi m-am culcat pentru că trebuia să fiu odihnit. Eu am fost navigatorul, eu am stat cu harta si compasul în mână nu trebuia să fac greşeli.
A doua zi am pornit pe autostradă spre Kyustendil şi de acolo în Macedonia.

Intrarea în Macedonia

Dar despre Macedonia, în episodul următor.

duminică, 4 octombrie 2009

Camera 21

Salut! Sunt eu, camera 21! Nu blogul, ci camera...Aia din caminul din Targusor, Iasi. Aia dupa care a fost creat blogul. Camera in care au stat alex_blue si addi si alti 2 voinici.
Au venit iar studentii. Si daca anul trecut am incaput pe mainile unor persoane necunoscute (nu-l stiam decat pe unu', un terminat, un distrus...Emilian parca il chema...oricum, toata lumea ii spunea Distrusu'...il stiam ca a mai stat acum 2 ani cu baietii "mei"), acum vad iar chipuri cunoscute. Nu mai e alex_blue, insa e addi. Mi-a cam fost dor de ei. Am inteles ca alex_blue a terminat facultatea de vreo 2 ani. Ei, macar mai e addi. Si inca unu' din Moldova; a stat si el aici un an; e ok tipu'.
Ma bucur ca am ajuns iar printre cunoscuti!
De acu' sa te tii! Au terminat caminul de vizavi, se intorc "sportivii"...Iar petreceri, manele la maximum si injuraturi intre camine cand se ia curentul, seara. Iar se va umple frigiderul Saftei...Poate reuseste addi sa-i convinga pe ceilalti sa joace whist. Mi-e dor de serile din sesiune cand se juca whist pana la ora 2 noaptea, in jurul unui scaun si a sticlelor de bere.
A, inca ceva. Vara asta mi-au schimbat si mie astia de la universitate hainele. Ca nu mai varuisera de mult timp. Bine c-am scapat de posterul cu Claudia Neghina...
Ce sa va urez, bai baieti? Un an cat mai bun, sa luati toate examenele si sa va distrati la maximum! O sa duceti dorul zilelor petrecute in camera 21, deci, CARPE DIEM!!!
Si va intampin cu o melodie care mie imi place mult, o melodie care ma linisteste dupa noptile cand ii injur pe aia care nu ma lasa sa dorm, o melodie pe care o stiti de la reclamele de la orange: Jason Mraz - I'm yours (varianta live) Pentru ca da, eu, camera 21 din caminul C4 din Targusor, sunt a voastra, a lui alex_blue, a lui addi, a haulesului si a melcului.